INTRAREA LIBERĂ ÎN LIMITA LOCURILOR DISPONIBILE Seria Dialogurilor Psihanalitice revine la Seneca Anticafe cu o temă care până nu demult părea speculativă, iar astăzi devine o practică discret răspândită: tot mai mulți oameni aleg să vorbească despre ei înșiși cu o inteligență artificială.
LECTORI:
𝐒𝐚𝐧𝐝𝐚 𝐋𝐞𝐩𝐨𝐢𝐞𝐯 – psihoterapeut psihanalist, formator și supervizor ARPP
𝐕𝐢𝐨𝐫𝐞𝐥 𝐍𝐞𝐝𝐞𝐥𝐜𝐮 – psihoterapeut psihanalist, lector ARPP
Există în acest nou tip de interacțiune cu AI-ul ceva mai mult decât confort tehnologic. Poate e vorba de o promisiune de disponibilitate fără rest, poate de un răspuns fără judecată sau poate de o prezență care nu obosește și nu se retrage. Desigur, pentru unii dintre noi, aceasta capătă forma unui sprijin, dar pentru alții, ea începe să semene cu o relație.
În momentul în care limbajul interior se organizează în jurul unui astfel de "interlocutor", întrebarea nu mai este dacă AI-ul intră în zona experienței psihice, ci cum anume o face și cu ce consecințe.
Ce fel de transfer devine posibil?
Ce se întâmplă cu alteritatea atunci când "celălalt" este, în fond, o construcție?
Și, mai ales, ce pierde sau ce câștigă subiectul într-o asemenea relație?
Psihoterapia, în forma ei clasică, se sprijină pe o prezență umană opacă, limitată, uneori frustrantă tocmai pentru că această limită face posibilă întâlnirea reală. În oglindă, AI-ul oferă o suprafață de răspuns fluidă, adaptativă, aproape fără rezistență. Diferența nu este doar tehnică, ci și structurală.
Discuția se deschide aici între fascinația pentru o inteligență care pare să ne înțeleagă și întrebarea, mai incomodă, dacă a fi înțeles de o mașină înseamnă același lucru cu a fi înțeles de un alt om.
